Legea pensiilor stabilește că, la decesul unuia dintre soți, dacă se îndeplinește condiția unei durate minime a căsătoriei, soțul supraviețuitor poate primi pensie de urmaș. Mai exact, pentru ca soțul supraviețuitor să poată primi pensie de urmaș, trebuie ca durata căsătoriei să fi fost de cel puțin zece ani. Printr-o decizie oficializată marți, Curtea Constituțională a României (CCR) a stabilit că, în asemenea cazuri, nu se iau în calcul și anii de concubinaj.
Decizia CCR stabilește că, pentru îndeplinirea condiției privind durata minimă a căsătoriei, nu pot fi luați în calcul și anii de concubinaj la stabilirea dreptului la pensia de urmaș.
Potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, “pensia de urmaș se cuvine copiilor și soțului supraviețuitor, dacă susținătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii”.
Condiția de bază pentru ca soțul supraviețuitor să aibă dreptul la pensie de urmaș pe toată durata vieții, la împlinirea vârstei standard de pensionare, în cazul decesului partenerului, este ca durata căsătoriei să fi fost de cel puțin 15 ani.
Chiar dacă durata căsătoriei a fost mai mică de 15 ani, dar de cel puțin zece ani, soțul supraviețuitor are dreptul la pensia de urmaș. Așadar, și în cazul căsătoriilor de cel puțin zece ani se poate cere pensie de urmaș.
În aceste situații, adică în cazul căsătoriilor cu durata între zece și 15 ani, valoarea pensiei de urmaș cuvenită soțului supraviețuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.
În plus, soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an.
De asemenea, soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă și de durata căsătoriei, dacă decesul soțului susținător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale și dacă nu realizează venituri lunare din salarii sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din câștigul salarial mediu brut.
Pensia de urmaș se stabilește, după caz, fie din pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul susținătorul decedat, fie din pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul susținătorului a survenit înaintea îndeplinirii condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă.
Potrivit Legii pensiilor, valoarea pensiei de urmaș se stabilește procentual din punctajul mediu anual realizat de susținător, aferent uneia dintre pensiile de mai sus, în funcție de numărul urmașilor îndreptățiți, astfel:
- 50% – pentru un singur urmaș;
- 75% – pentru doi urmași;
- 100% – pentru trei sau mai mulți urmași.
Pe de altă parte, copiii au dreptul la pensie de urmaș până la vârsta de 16 ani, dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani sau pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situațiile amintite.
SURSA: Avocat Net