S-a născut pe data de 27 martie 1981, la Bârlad. Până la vârsta de cinci ani a copilărit pe meleagurile de pe malul Prutului, însă, mai târziu, drumurile au adus-o la Râmnicu Sărat. Cu ochii plini de lumină, iubire și cu vocea caldă spune că dintotdeauna și-a dorit să îmbrățișeze o profesie onorabilă, frumoasă, dar și dificilă, aceea de cadru didactic. „Doamna de română” a pregătit sute de copii din instituțiile de învățământ din Râmnicu Sărat, iar în prezent este în slujba Școlii Gimnaziale Nr. 11, din municipiul Buzău. Cum au fost anii studenției, ce lecții a învățat de la elevi și ce presupune meseria de profesor, aflați chiar de la Ramona Șerban, în interviul „DOAMNE DE 10, POVEȘTI DE 10”.
Reporter: Care este locul în care ați copilărit? Cum a fost copilăria dumneavoastră?
Ramona Șerban: Locul copilăriei mele este legat de zona Moldovei și se împarte între meleagurile de pe malul Prutului, lângă Huși (unde locuiau bunicii din partea tatălui) și dealurile Vrancei, lângă Adjud, la bunicii materni. Toate vacanțele erau acolo, fie într-o parte, fie în cealaltă. Mereu în preajma bunicelor, gospodine desăvârșite, și a bunicilor, oameni muncitori și simpli, cu un deosebit simț al umorului. La 5 ani, când tatăl meu a finalizat studiile militare, a fost repartizat la Râmnicu Sărat, unde ne-am mutat cu toții…așa a început aventura mea buzoiană, care continuă și astăzi.
Reporter: Dar adolescența?
Ramona Șerban: Despre adolescență…vă pot spune că a început pe băncile Școlii Gimnaziale Nr. 2 ( actualmente Gherghe Vernescu) și a continuat la Liceul Teoretic Ștefan cel Mare. A fost o adolescență frumoasă, fără telefoane mobile și computer, dar cu mult timp petrecut afară, în parc sau în compania cărților (am citit mult în liceu).
Visam să fac voluntariat în Africa și să înfiez un copil…nu e timpul trecut, chiar deloc!
Reporter: Dacă v-ați întâlni astăzi cu dumneavoastră, fetița de 14 ani, EA ar fi mulțumită de ceea ce sunteți acum? I-ați împlinit toate visele, îi mai datorați ceva, ceva nu ați făcut, dar EA își dorea?
Ramona Șerban: Dacă m-aș întâlni cu fetița de 14 ani, cred că mi-ar zâmbi pentru cariera pe care am ales-o! M-ar felicita pentru curajul pe care l-am avut în clasa a XII-a de a schimba traiectoria, și de a trece de la liceu, profil de mate-info, la Faculatatea de Litere ( întrucât EA, fetița de 14 ani, mereu și-a dorit să fie ca ,,doamna de română’’ din gimnaziu, distinsa doamnă Valerica Istrătescu. De asemenea, tot pe vremea aceea visam să fac voluntariat în Africa și să înfiez un copil…nu e timpul trecut, chiar deloc!
Reporter: Sunteți o doamnă de 10, cu o carieră de 10, un model demn de urmat pentru sute de copii. Cum a fost drumul în carieră? Ați avut parte și de uși închise sau eșecuri? Cum le-ați depășit?
Ramona Șerban: Nu mă consider chiar de 10, dar îmi place să cred că las o amintire frumoasă în sufletul fiecărui copil cu care interacționez. Despre cariera mea…îmi place să cred că a început în urmă cu 24 ani, când, la finalul clasei a XI-a mi-am informat părinții că eu renunț la tot ce înseamnă materii reale și că vreau să devin profesoară de limba română. Din acel moment, am știut că asta voi face toată viață. Am urmat pașii clasici, admitere la facultate, 4 ani de studiu, apoi titularizare si celelalte examene. Am decis, împreună cu familia, că Universitatea Dunărea de Jos, Galați ar fi cea mai convenabilă pentru mine. Nu am fost un student eminent, am și muncit în timpul facultății, iar în ultimul an s-a întâmplat și minunea de a rămâne însărcinată, Maria are acum 18 ani și visează să devină tot profă de română! Primii ani în învățământ mi i-am petrecut într-o școală din comuna Podgoria, în compania unor oameni minunați, apoi la Școala Gimnazială Vasile Cristoforeanu, Râmnicu Sărat, apoi la Liceul Agricol, iar de 11 ani, pașii m-au purtat la Buzău, în slujba Școlii Gimnaziale Nr. 11, unde activez și acum!
Reporter: În continuare vorbim despre viața profesională. Ați făcut mereu ceea ce v-a pasionat? V-ați urmat visul?
Ramona Șerban: A fi profesor este cea mai mare binecuvântare din viața mea, iar dacă m-aș mai naște o dată, tot această carieră aș îmbrățișa, cu certitudine. Despre piedici sau bariere, poate au existat, dar nu vreau să le dau o prea mare importanță, prefer să păstrez în suflet oamenii și împrejurările care m-au făcut să evoluez, m-au învățat să iubesc și să mă dedic celor din jur!
Reporter: Care sunt avantajele sau aspectele plăcute de a fi profesor?
Ramona Șerban: Meseria de dascăl prezintă doar avantaje, pentru că nu poate fi nimic mai profund și mai pur decât să interacționezi zilnic cu cei mici. Ai o mare responsabilitate, este adevărat, întrucât ai în mâna ta destine, suflete….nu e mereu ușor, dar e divin! Eu cred cu tărie că profesorii pot schimba lumea, așa cum spunea tânăra Malala Yousafzai: „UN PROFESOR, UN COPIL, O CARTE ȘI UN STILOU POT SCHIMBA LUMEA!!!„
Reporter: Ce calități apreciați la elevi?
Ramona Șerban: Cea mai importantă calitate pe care o are fiecare copil este EMPATIA, iar dacă nu o are, noi, dascălii, avem obligația să i-o dezvoltăm!! Menirea noastră este să îi facem pe elevi să empatizeze cu ce este frumos, cu stiința, cu arta, cu cei aflați în nevoie, cu divinitatea, cu realitatea ce îi înconjoară, chiar și cu greutățile vieții.
„A PREDA ÎNSEAMNĂ A ÎNVĂȚA DE DOUĂ ORI„
Reporter: Ați învățat vreo lecție de la elevi?
Ramona Șerban: Joseph Joubert zicea că A PREDA ÎNSEAMNĂ A ÎNVĂȚA DE DOUĂ ORI, iar eu sunt convinsă că făcea referire la tot ceea ce învățăm noi de la elevii noștri. În primul rând, învățăm să râdem, să fim veseli (noi, adulții, uităm adesea să zămbim)! Uite-te la noi două, eu Ramona, profesoara, și tu, Ramona, fosta mea elevă….Am atâtea de învățat de la tine, mai ales să zâmbesc (mereu îți admir zâmbetul la Tv sau în pozele de pe facebook).
Reporter: Ce este important în viață?
Ramona Șerban: Ce este important în viață?? SIMPLITATEA ESTE ADEVĂRATA LIBERTATE ÎN VIAȚĂ- spunea George Enescu, iar eu chiar cred asta!!!! E important să ne păstrăm această SIMPLITATE….Iar eu înțeleg prin asta să trăim mereu ancorați în realitate, să nu ne lăsăm seduși de faimă, bani, dorință de afirmare!!Să avem credință divină și să ne bucurăm de micile minuni ce ne înconjoară, ajutându-i pe cei din jur!
Reporter: Care este cea mai frumoasă zi pe care ați trăit-o în viața personală?
Ramona Șerban: Despre cea mai frumoasă zi… sunt multe (cele clasice – nașterea unui copil, nunta, absolvirea etc). Cea mai frumoasă zi este aceea în care ceea ce trăiești este în armonie cu ceea ce îți dorești și cu ceea ce ai nevoie în viața ta!
Reporter: Cine sunt oamenii cei mai importanți din viața dumneavoastră? De ce?
Ramona Șerban: Cei mai importanți oameni din viața mea sunt, de departe, părinții mei, pentru valorile morale insuflate, apoi, pe rând, au existat foarte multe persane care și-au lasat o parte din sufletul lor în mine și le sunt atât de recunoscătoare!
Reporter: Ce credeți că o să va facă atât de fericită încât să strigați: “CLIPĂ, OPREȘTE-TE!”
Ramona Șerban: Pentru CLIPĂ, OPREȘTE-TE! mă conserv pentru nepoți! Am încredere în Dumnezeu că voi trăi astfel de clipe!!
„Trăim, încă, într-o școală în care elevii stau asezați pe scaune 6-7 ore, zilnic. Trebuie SĂ EVADĂM din această rutină!„
Reporter: Și o ultimă întrebare: Ce planuri aveți pentru perioada următoare?
Ramona Șerban: Pentru perioada următoare îmi doresc să reușesc să parcurg o serie de programe, cursuri, prin care să pot schimba, măcar puțin, mentalitatea în educație. Trăim, încă, într-o școală în care elevii stau asezați pe scaune 6-7 ore, zilnic, trebuie să asculte, să scrie, să memoreze, să reproducă….Trebuie SĂ EVADĂM din această rutină! Îmi doresc să reușesc să ajut în această direcție!
