Un bărbat în vârstă de 49 de ani, din Râmnicu Sărat, care contractase Covid-19, a învins boala după ce a fost internat şi tratat la Spitalul Municipal din Râmnicu Sărat. Acesta a transmis un mesaj cadrelor medicale.
Viorel Dodan este unul dintre pacienţii vindecați de Covid-19. Într-o postare publică pe o reţea de socializare, bărbatul se declară plăcut impresionat de modul cum a fost tratat, de organizare, de profesionalismul și bunăvoința cadrelor medicale, de curățenie şi mâncarea servită.
„Acum ceva vreme, în împrejurări pe care nu mi le-am lămurit nici până acum, am contactat virusul. Vestea asta m-a cam destabilizat, nu atât din cauza diagnosticului, cât din cauză că nu știam ce-o să urmeze. De mic, am avut tot timpul o reținere în ceea ce privește spitalul, iar pentru că n-am avut vreo experiență de acest gen până acum, când, pe fondul atâtor zvonuri și știri despre spitalele din România, această teamă instinctivă lăuntrică s-a accentuat. Acestea, coroborate cu relatările unor prieteni aflați în situații similare sau mai grave, despre experiențele neplăcute avute în spitale, mă făceau să-mi treacă prin cap fel de fel de gânduri. Nu că aș fi vreun fricos sau că ar fi vreun secret pentru cineva situația din unele spitale din țară, și în general a sănătății, subfinanțate, subapreciate, etc. Dar, cu atât mai mult în această perioadă, toate aceste ,,boli” ale sistemului au ieșit și mai mult în evidență, acesta fiind aproape de colaps în multe cazuri.”
„Totuși, una e să vezi lucrurile la tv și alta e să le simți„
„Am ajuns în spitalul Municipal Râmnicu-Sărat cu diagnosticul ,,pozitiv” cu bagajul într-o mână și rezultatul testului în cealaltă, intrând pe ușa salonului. Lăsasem acasă restul familiei îngrijorate care a intrat în acea izolare la domiciliu și despre care, speram să nu fi contactat și ele virusul. Am fost preluat și condus către salon, spunându-mi-se, amabil, că o să fie bine. Auzeam doar frânturi de vorbe, adâncit fiind în temerile mele, dar, chiar și așa, am putut să observ curățenia din secția unde am fost repartizat, apoi din salonul în care m-am trezit stând pe marginea patului, uitându-mă năuc în jur… N-am avut prea mult timp să mă dezmeticesc, că a intrat un ,,astronaut”, o doamnă asistentă care mi-a transmis că trebuie să mă însoțească la radiografie. Cumva, în spatele acelui combinezon, al mănușilor, măștii, ochelarilor de protecție, vizierei, am sesizat totuși, dincolo de accentul profesional, vocea calmă și binevoitoare.„
„Nu știu când m-am întors în salon, dar știu că încă nu eram pe deplin conștient de ceea ce mi se-ntâmplă”
„A doua zi dimineață, m-am trezit devreme, cu mult înainte să aud pe hol zgomotul căruțului cu tratamente și apoi ciocănituri discrete în uși:,,-Bună dimineața!… Ce faceți?… Cum vă simțiți azi?… Lăsați, că o să fie bine, o să vedeți!… N-are cum să fie altfel!” auzeam de pe hol, când asistentele intrau să administreze tratamentele pacienților. După doamna asistentă intrau doamnele infirmiere care întrețineau curățenia deja existentă, dezinfectau temeinic, schimbau lenjeria. ,,Primul contact” cu medicul Adnan Al Aloul l-am avut chiar de a doua zi, la vizita obișnuită și am avut sentimentul că sunt pe mâini bune. M-am bucurat să știu asta, pentru că am aflat apoi că domnul doctor este un foarte bun profesionist în meseria lui, pe care și-o face cu multă pasiune și implicare, fapt care i-a adus aprecierile multor pacienți pe care i-a avut în grijă. Iar aici, aș vrea să-i mulțumesc încă o dată pentru că, dincolo de vizitele zilnice, de tratamente și investigații, mi-a dat acea încredere și moral de care aveam nevoie în așteptarea diagnosticului ,,vindecat”, căci aveam nevoie, poate mai mult decât de căldura din salon, căreia îi simțeam prezența tot timpul zilei și al nopții”
„Deși au fost numiți ,,îngeri în alb”, cred că au mai multă nevoie să se știe că, mai ales acum, când normalitatea a ajuns să fie privită ca un lucru extraordinar, ei sunt doar… oameni!”
„Aveam să constat, de asemenea, că se confirmă acele lucruri bune spuse și de alți pacienți care au trecut prin spitalul de la Râmnicu-Sărat. Oameni simpli sau persoane ,,cu ștaif”, chiar medici, personalități locale, care s-au declarat și ei plăcut impresionați de modul cum au fost tratați aici, de organizare, de profesionalismul și bunăvoința medicilor, asistenților medicali, infirmierelor, îngrijitoarelor, de calitatea actului medical, de ordine și curățenie, de mâncarea servită… Această relatare și altele asemenea ei pot părea cel puțin neobișnuite în marea asta de negativism în care se scaldă majoritatea știrilor de pe ,,frontul” luptei împotriva acestui virus. Și cu atât sunt mai neobișnuite cu cât ele sunt despre un spital dintr-un oraș mic, așa cum este al nostru. Poate că nu e totul perfect, totuși, dar cred că e nevoie ca, dincolo de orice dispute, politice, financiare, birocratice, dincolo de eforturile autorităților locale de a le asigura cele necesare, măcar prin aceste mici gesturi de recunoștință, cei care se află în mijlocul acestei ,,furtuni” să simtă că sunt apreciați, că li se recunosc eforturile de a face față acestei situații, în condițiile date. Acum, vindecat fiind, vreau să mulțumesc încă o dată, din suflet, acelor oameni care au contribuit la acest lucru: domnului doctor Adnan Al Aloul, și întregii echipe medicale din secția ,,Chirurgie” în grija cărora am fost în această perioadă! Respect și considerație!” Este mesajul lui Viorel Dodan.